Acum cinci ani m-am gândit pentru prima dată serios la viitorul meu. Aveam 16 ani și încercam să decid pe ce cale să o apuc – către ce subiect, la ce facultate și în ce țară să mă orientez. Umbla în jurul meu o înțelegere nearticulată, dar împărtășită de mulți oameni: că există niște joburi ale viitorului și că, dacă sunt fată deșteaptă și mă apuc devreme de învățat, pot să mă poziționez atent astfel încât să am o carieră de succes. Vrei bani, prestigiu și orar scurt? Ia-ți o diplomă în Computer Science, angajează-te ca Software Developer, scrie cod cu ușurință și încasează, la finalul lunii, o sumă considerabil mai mare decât nefericiții care au făcut alte alegeri.

Între timp, s-au întâmplat o serie de fenomene globale fantastice. Am trecut printr-o pandemie, prin inflație urmată de creșterea acută a ratei dobânzilor, prin războaie în jurul lumii și prin explozia inteligenței artificiale. Ca urmare sau, pentru cine caută exactitate statistică, în corelație, industria tehnologică tradițională a stagnat. 

Statisticile zilei 

O analiză recentă arată că, doar în 2024, 150.000 de oameni au fost concediați, ca parte dintr-o serie de concedieri în masă în domeniul tehnologiei. Adică exact oamenii după a căror carieră tânjeam toți câțiva ani înainte s-au trezit peste noapte cu un email în care li se explica (mai blând sau mai agresiv) că nu mai are sens să se întoarcă la birou luna viitoare. IBM a anunțat, la început de 2023, că se oprește din a mai angaja oameni ale căror atribuții pot fi înlocuite de inteligența artificială. Mulți dintre prietenii mei din Londra, absolvenți de Computer Science de la facultăți prestigioase, caută în continuare locuri de muncă. Pare că inteligența artificială scrie cod și construiește slide-uri mai bine decât un junior dintr-o companie mare. La câteva luni, apare un model nou, care codează și mai bine, execută și mai repede și ne face pe toți să ne întrebăm, la trei dimineața, când nu avem somn, ce meserii mai rămân pentru oameni. 

Ce concluzii sunt de tras? Dacă ești licean și încerci să îți dai seama spre ce carieră să te îndrepți, cum iei o decizie? 

Primul lucru la care să te gândești este că urmează o rearanjare substanțială a industriilor tradiționale. Un prieten pasionat de tehnologie a scris articolul ăsta, despre cum inteligența artificială o să înlocuiască joburile numite ‘white collar’ (adică oamenii din clădirile de birouri, în companii mijlocii și mari). Modelul lui pleacă de la o premisă simplă: în timp ce tu citești cuvintele astea, laboratoarele de la frontiera cercetării în inteligența artificială (Meta, DeepSeek etc.) lucrează la descoperirea AGI (Inteligența Artificială Generală) – sisteme de inteligență autonome, care depășesc gândirea umană în marea majoritate a activităților economice. Oamenii din laboratoarele astea sunt optimiști că o să inventeze astfel de modele foarte curând (unii estimează că începând cu 2026). Chiar dacă adopți o perspectivă echilibrată, principiul rămâne: oricare ar fi ritmul de schimbare, următoarele decenii o să fie martorele exploziei de inteligență. Ce înseamnă asta pentru companiile mari, cu o structură ierarhică prestabilită (entry level, mid-junior, middle management, senior management)? Încetul cu încetul, tot mai multe dintre straturile piramidei o să fie ușor de înlocuit. 

Un joc de imaginație

Imaginează-ți scenariul următor: în fiecare an, compania X angajează 10 juniori. În timp, îi formează, iar în 2-3 ani, după ce câțiva dintre seniorii lor demisionează sau se pensionează, îi promovează. Ciclul se repetă constant – anual, oameni pleacă, oameni vin. Numai că, în 2030, laboratorul de cercetare Y construiește un agent de inteligență artificială care execută munca unui junior la o calitate similară. Mai mult – pentru că nu doarme, nu mănâncă, nu ia pauze și costă semnificativ mai puțin decât un angajat, agentul virtual reprezintă un mod excelent de a reduce semnificativ costurile. Compania decide (din dorința de a maximiza profitul sau pur și simplu din nevoia de a rămâne competitivă în piață) să angajeze doar 1 junior în anul următor – pe care să-l echipeze cu un astfel de agent și să obțină rezultatul de acum, la care muncesc 10 angajați.

În timp, dacă accepți că modelele de inteligență artificială progresează constant și dacă accepți principiile capitaliste de bază, poți să îți imaginezi cum tot mai mulți oameni din companie sunt înlocuiți, până când se ajunge la o mână de oameni, înarmați cu o serie de agenți hiper-inteligenți și o cantitate extraordinară de date, stocată în niște centre undeva departe. Sună distopic, știu. Dar gândește-te doar de câți oameni era nevoie acum două sute de ani ca să trimită un mesaj din București în Londra. Scriai pe o hârtie, o duceai la poștă (care angaja, la rândul ei, o suită de persoane), cineva lua scrisoarea, o conducea, altcineva o prelua într-o barcă, trecea Canalul Mânecii, era primită de alt om care o transporta până la destinația finală, de unde un poștaș o aducea către destinatar. Acum, dacă vrei să trimiți un mesaj din București în Londra, ai nevoie de aproximativ două secunde, o rețea de socializare și un telefon minim dotat. Genul ăsta de transformare s-a întâmplat constant de-a lungul istoriei (cel puțin în ultimii 400 de ani).

Încotro, deci?

Un prim răspuns evident e clar – du-te direct la sursă. Angajează-te într-un laborator de cercetare, poziționează-te undeva aproape de frontiera inteligenței artificiale și prinde valul cât încă mai e în mișcare. Sau încearcă să devii medic, care este și a fost mereu cea mai sigură meserie. 

Aici se termină lista de rețete clare. Dacă nu îți surâde niciuna dintre aceste două variante, înarmează-te cu răbdare și adaptabilitate. Pentru că multe dintre meseriile care există acum, multe dintre carierele care ni se par atât de sigure – o să dispară în următoarele decenii. O recomandare, poate, este să optimizezi pentru abilități inerent umane. Cea mai importantă (din punctul meu de vedere) e creativitatea. Altfel spus, abilitatea de a conecta situații distincte și a genera idei cu totul noi. Tot ce e repetitiv dintr-un job o să fie preluat în următoarele decenii, de calculatoare sau sisteme care o să fie mai bune la a repeta decât cel mai talentat om al repetiției. Ironic, exact asta e și răspunsul pe care îl dă ChatGPT dacă îl întrebi care o să fie meseriile cele mai populare în 2080. Deci, dacă vrei să optimizezi pentru carierele viitorului, dezvoltă-ți abilitatea de a avea idei noi – cu cât mai îndrăznețe, cu atât mai bune. 

Și totuși, cum îți vin ideile noi? Veșnica întrebare nebuloasă la care nimeni nu are un răspuns concret. Steve Jobs recomanda să te plimbi după-amiaza și să petreci mult timp uitându-te către cer. Alții sugerează să te așezi pe un scaun, să nu te gândești la nimic, să te aduci pe tine însuți într-o stare de plictiseală – și o idee o să vină. O rețetă clară nu există – îți rămâne ție de ieșit la pescuit idei. Dacă ești licean și îți alegi universitatea, poate e o idee bună să optezi pentru domenii abstracte, care îți storc mintea în toate direcțiile și cer de la tine să produci constant lucruri noi – filosofie, matematică, artă. Mai ales, e important să-ți oferi spațiul să te uiți către lume, să te gândești atent la ce-i lipsește și să nu te oprești vreodată din a pune întrebări (chiar dacă profesorul se enervează sau își pierde răbdarea). Când ai găsit o idee care îți place, gândește-te dacă în ea există o carte, o piesă de teatru, un produs sau o companie. Restul vine de la sine. 

Amenințare sau oportunitate? 

Te las, la final, cu o sugestie optimistă. Poate ți-am pictat o imagine ușor terifiantă, a unei lumi distopice în care suntem controlați de roboți și ne pierdem agenția. În realitate, nu știu nici eu, nici tu, încotro o să o apuce viitorul. Inteligența artificială o să distrugă cariere, așa cum au făcut-o calculatorul, motorul și sute de alte invenții înainte. Dar (și aici sugestia optimistă) poate să fie o oportunitate de a ne schimba lumea în bine. În zece ani, dacă ai o idee și niște cunoștințe minime, poate o să reușești să codezi un program fără să fie nevoie să angajezi trei programatori pentru asta. Poate o să ai cum să creezi un prototip al unui produs tu singur, într-o după-amiază oarecare. Poate multinaționalele o să fie înlocuite de o mulțime de afaceri mici, de echipe de câțiva oameni și multă inteligență, care o să lucreze simultan la cele mai ambițioase invenții ale lumii. Sau poate o să muncim toți mai puțin și o să avem timp să citim, să scriem, să desenăm sau să ne plimbăm într-o după-amiază și să ne uităm la apus. Viitorul nu e scris încă.