Teodora Ștefan este studentă în anul 2 la Bocconi. A terminat Mihai Viteazul în București, iar apoi s-a mutat la Milano, unde studiază Management și Economie. Înainte să ajungă la Bocconi, avea câteva așteptări profund înrădăcinate.
Credea că va intra într-o lume acaparată de finanțe, că va fi înconjurată doar de oameni îmbrăcați la costum care își doresc să lucreze în trading.
Realitatea a fost departe de așteptări. Citește în continuare ca să afli cum e, de fapt, viața la Bocconi.
Așteptările inițiale despre Bocconi
Când aud „Bocconi”, mulți se gândesc la o universitate extrem de serioasă, plină de studenți îmbrăcați la costum, care visează doar la investment banking și petrec majoritatea timpului în bibliotecă. Recunosc, și eu aveam aceeași imagine în minte. Bocconi are reputația unei facultăți de elită în Milano – și pe bună dreptate, este una dintre cele mai prestigioase universități din Europa în domeniul economiei.
Înainte să încep facultatea, în 2022, aveam o serie de preconcepții despre cum urma să arate viața mea de studentă acolo.
Acum, după aproape trei ani, pot afirma cu toată sinceritatea că experiența trăită la Bocconi m-a surprins într-un mod pozitiv și profund. Multe dintre ideile cu care am venit s-au dovedit complet neadevărate.
Când m-am înscris, eram extrem de entuziasmată, dar și ușor neliniștită. Îmi imaginam un mediu academic dominat de un singur tip de interes – cel pentru finanțe – și mă temeam că, dacă nu îmi doresc o carieră într-o bancă de investiții din Londra, nu voi avea suficient loc să explorez și alte direcții.
În plus, auzisem că este dificil să te integrezi în cercurile studenților italieni – că sunt mai rezervați și că, dacă nu vorbești fluent italiană, riști să rămâi pe dinafară.
Nu era o perspectivă tocmai încurajatoare. Aveam, de asemenea, impresia că viața extracurriculară este limitată. Știam vag că există câteva asociații studențești, dar credeam că sunt mai degrabă simbolice, fără un rol concret sau impact real. Iar despre profesori, îmi imaginam că sunt rigizi, distanți și foarte greu de abordat. Mă așteptam la un mediu academic rece, fără spațiu pentru interacțiune autentică sau sprijin personal.
Însă, odată ajunsă acolo, am realizat cât de mult m-am înșelat.
Diversitatea primează – culturală, academică, socială
Primul lucru care m-a impresionat cu adevărat a fost diversitatea. Nu doar cea culturală – deși este remarcabilă și mereu întâlnești oameni din toate colțurile lumii – ci mai ales diversitatea de interese și personalități.
La Bocconi am cunoscut colegi pasionați de cele mai diferite domenii: de la modă, muzică și artă, până la programare, filozofie, politici internaționale sau machine learning. Am chiar o prietenă care predă cursuri de dans contemporan în engleză. Sunt și cei care visează la Goldman Sachs, bineînțeles, dar și cei care vor să lucreze în public policy, dezvoltare urbană, fashion sustainability sau antreprenoriat tech.
Este un mediu în care ideile ieșite din tipar nu sunt privite cu scepticism, ci dimpotrivă, sunt încurajate și adesea găsești oameni dispuși să le transforme în realitate împreună cu tine. Această deschidere m-a făcut să mă simt liberă să fiu eu însămi, cu toate interesele și pasiunile mele.
Și profesorii de la Bocconi…?
Relația cu profesorii a fost, poate, una dintre cele mai plăcute surprize. Mă așteptam la o distanță academică clară, însă majoritatea profesorilor pe care i-am avut s-au dovedit a fi nu doar excelent pregătiți, ci și extrem de deschiși și abordabili. Mulți dintre ei trimit resurse suplimentare după cursuri, stau de vorbă cu tine despre o idee de eseu sau chiar împărtășesc experiențe din viața lor profesională și personală.
Am avut ocazia să discut cu unii dintre ei în afara orelor de curs – la o cafea sau un aperitivo – despre cărți, călătorii, muzică și, bineînțeles, despre viață.
Când simți că profesorul te vede ca pe un om, nu ca pe un student oarecare, înveți altfel. Nu mai e doar despre notă, e despre curiozitate și despre dialog. Și asta mi se pare unul dintre marile atuuri ale Bocconi: îți oferă acces la niște oameni cu un parcurs profesional impresionant, dar care rămân sinceri, apropiați și dispuși să te ajute.
Prieteni găsești?
Legat de prieteniile internaționale, aveam ceva temeri la început. Mă gândeam că o să rămân doar printre cei câțiva români pe care îi cunoșteam și că nu o să reușesc să trec dincolo de politețuri cu colegii italieni sau internaționali.
Dar mi-am dat seama destul de repede că, de fapt, totul ține de atitudine. Dacă ești curios, dacă încerci să înveți câteva expresii în italiană (chiar și cu accentul tău de început), dacă mergi la evenimente și nu te temi să intri într-o conversație, ușile încep să ți se deschidă. Am început cu conversații de 5 minute în timpul cursului și am ajuns la seri de gătit împreună, excursii prin Italia și discuții despre viață la 2 dimineața.
Sigur, la început a fost nevoie de răbdare, dar acum am prieteni din toate colțurile lumii pe care știu că mă pot baza.
Viața din afara orelor de curs
În ceea ce privește activitățile extra-curriculare, experiența a depășit cu mult așteptările mele. Inițial, credeam că asociațiile studențești sunt mai degrabă simbolice, dar am descoperit un ecosistem extrem de activ și profesionist.
Există unele asociații care funcționează ca niște start-up-uri în toată regula. Procesul de aplicare e foarte competitiv – ai CV screening, interviuri (uneori mai multe runde), chiar și case studies. Odată intrat, însă, chiar simți că faci parte dintr-o echipă. Fiecare are rolul lui, se lucrează pe proiecte reale, se organizează conferințe, paneluri, workshop-uri cu oameni din industrie.
Dar și dacă nu ești genul „corporate”, sunt cluburi și pentru pasionații de jazz, artă, vin, modă, hiking sau gastronomie. Ce mi-a plăcut e că oricine ai fi, găsești un colț al tău în Bocconi. Și dacă nu-l găsești, poți să-l creezi – am văzut colegi care au fondat propriile inițiative și au primit sprijin real de la universitate ca să le pună în practică.
Indiferent cine ești și ce te pasionează, există loc pentru tine. Bocconi este un loc care nu doar că tolerează diversitatea, ci o valorizează și o susține activ.
Așadar, aș spune că Bocconi nu este ceea ce pare la prima vedere. Este un loc care îți oferă instrumentele să te dezvolți în direcția pe care tu o alegi.
Nu este o fabrică de bancheri, ci un spațiu în care ai voie să explorezi, să greșești, să îți găsești vocea și propriul drum.
A fost o surpriză plăcută să descopăr că, în spatele reputației formale și exigente, există o comunitate caldă, vie și deschisă. Bocconi nu m-a format doar profesional, ci și personal. Și mă bucur enorm că am ales să-mi încep parcursul universitar aici, în inima Italiei.
Ești tentat?
Teodora își împletește viața la Bocconi cu mentoratul, ajutând generațiile viitoare de elevi să ajungă acolo unde este și ea.
Vrei să descoperi pașii necesari pentru a fi admis la Bocconi? Programează o întâlnire gratuită aici: https://upgrade.education/ro/vorbeste-cu-un-mentor/