Abia intrasem la liceu când m-am întrebat pentru prima oară: ce o să fac cu viața mea? Cum să-mi găsesc pasiunea?
Aveam multe interese, dar niciunul suficient de puternic cât să-mi ofere convingerea că într-acolo se află viitorul meu.
Îmi plăcea matematica (cât de cât), îmi plăcea și istoria (într-o anumită măsură), îmi plăceau tehnologia, limbile străine și biologia. Dar niciuna suficient de mult încât să îmi doresc să ajung matematician, om de știință, istoric sau medic.
Altfel spus, aveam multe interese, dar nici o pasiune. Dacă simpatizezi cu povestea asta, citește in continuare.
De ce e important să îți găsești pasiunea?
O listă non-exhaustivă de motive, în ordine crescătoare a efectului dramatic:
- ca să știi la ce facultate să aplici,
- ca să poți să îți formezi un profil extrașcolar bun pentru facultate,
- ca să te simți mai motivat în viața ta de zi cu zi,
- ca să fii mai interesant când te introduce cineva unei persoane noi,
- ca să nu te mai bată părinții tăi la cap că nu faci nimic util,
- ca să nu ajungi într-o zi în vârful unei crize existențiale că trăiești o viață pe care nu o simți ca fiind a ta.
Problema e că puțină lume te învață cum să îți dai seama ce îți place să faci.
Pare că rețeta succesului e simplă: găsește o pasiune, muncește mult, culege roadele.
Și totuși, dacă te blochezi la primul pas, ce faci?
Cum îți găsești pasiunea?
(Trei sfaturi – de aplicat cronologic.)
Unu – Plictisește-te. Creează timp pentru introspecție.
Să te plictisești e un lux. Marea majoritate a oamenilor n-au timp să se plictisească – au o chirie de plătit, costuri medicale de suportat, sau trebuie să aibă grijă de cei din jurul lor.
În adolescență, ești cel mai probabil protejat de toate responsabilitățile astea. Rezultă, deci, că ai mult timp. Numai că există în jurul tău și mulți candidați parșivi care se luptă pentru atenția ta. Poți să deschizi internetul și, ca prin magie, să accesezi o listă infinită de videoclipuri, glume, sau teorii interesante.
Și totuși, dacă te întreb care e ultimul Instagram Reel cu adevărat util pe care l-ai văzut – îți vine ceva instant în minte?
Există un avantaj clar al erei informaționale în care trăim – putem să aflăm (aproape) orice, printr-o secundă de căutare. Adică orice domeniu, oricât de nișat sau bizar, e mai aproape de tine decât a fost de orice generație care a trăit înaintea ta. Numai că există și un mare dezavantaj. Prin mulțimea de conținut la care suntem expuși, rămânem fără timp să ne auzim propriile gânduri.
Ori dacă vrei să îți dai seama ce îți place să faci, să descoperi un proiect personal de care chiar îți pasă, să simți că existența ta are mai mult sens – ai nevoie să poți să îți asculți propriile gânduri.
Duminica asta, fă un experiment. Lasă-ți telefonul în casă și ieși la o plimbare. O să te simți debusolat la început. Fără muzică în căști, fără pauza ocazională de scrolling, fără să suni un prieten să-i povestești ce te mai enervează. Dar dacă stai suficient timp tu cu tine, o să apară câte un gând răzleț, o idee interesantă.
Ideea asta care apare, când te aștepți mai puțin, e primul tău indiciu. Vine dintr-o zonă a creierului tău pe care nu o controlezi, și ai face bine să o asculți.
Te plimbi ușor plictisit, și dintr-o dată îți vine o nevoie să cumperi lut și să sculptezi o cană? Ia-ți lut. Fă o cană. Vezi cum te simți. Vezi ce urmează. Poate într-o zi o să ajungi sculptor. Sau poate o să fii antreprenor într-o afacere de căni speciale. Sau poate curator la o expoziție de sculpturi.
Sau poate, din plictiseală, creierul tău a început să fie bântuit de o întrebare. Cum funcționează panourile solare? Care-i fizica din spate? Ia o carte, găsește niște site-uri, uită-te la ceva videoclipuri. Cine știe, poate îți dai seama că îți place fizica mai mult decât credeai. Sau că vrei să devii activist.
Plictisește-te. Așteaptă o intuiție să apară. Când apare, n-o judeca. Exploreaz-o.
Doi – Explorează fără presiunea productivității. Joacă-te.
Când eram copii, aproape toți aveam o mulțime de interese. Ne plăceau dinozaurii, sau zânele, sau poveștile cu luptători curajoși. Ne plăcea să desenăm sau să citim despre vrăjitori sau să pictăm căni din lut. Orice activitate făceam, eram cu totul absorbiți de ea – puteau să treacă ore în șir fără să ne dăm seama.
Motivul pentru care eram atât de liberi să explorăm este că nu ne stresam atât de mult să transformăm fiecare minut în ceva productiv. Ne jucam, și vedeam noi ce urmează după.
Când ești în liceu (și mai apoi, când ești adult), există forța asta gravitațională a productivității, care îți șoptește constant că tot ce faci trebuie să aibă un rezultat concret, să-ți ofere niște abilități clare sau să-ți câștige niște bani. Dacă îi lași prea mult loc în mintea ta, o să te paralizeze. Când ești prea concentrat pe rezultate concrete (‘Vreau să am note mari la școală’, ‘Vreau să am succes’, ‘Vreau să fac mulți bani’), îți așezi imaginația într-o parte.
Numai că dacă vrei să te autodescoperi, să îți găsești pasiunea, ai nevoie de imaginația asta.
Deci după ce ai găsit o intuiție într-o anumită direcție, abține-te din a încerca să o monetizezi, sau să o transformi într-o experiență care să arate bine în CV. Ai suficient timp să faci și lucruri responsabile. Momentan, păstrează-ți pasiunea pură ca să poți să te bucuri de ea.
Trei – Lasă-ți suficient spațiu să fii începător.
Orice domeniu ai explora, orice provocare ai încerca să rezolvi, un lucru e sigur: la început, o să fii extraordinar de nepriceput. Prima schiță pe care o să o faci o să arate incompletă. Primul paragraf pe care o să-l scrii o să fie plictisitor. Primul raport tehnic pe care o să-l citești despre motoare cu aprindere prin scânteie o să fie fantastic de greu de înțeles. Ca să ajungi expert într-un domeniu (orice domeniu ar fi el) trebuie să treci mai întâi printr-un șanț de eșecuri. Altfel, am fi toți experți în toate și ne-ar fi foarte ușor să facem lucruri dificile.
Mulți oameni au o intuiție, încearcă ceva, își dau seama că activitatea respectivă e mai dificilă decât pare, se sperie de lipsa lor aparentă de talent și renunță. Să fii slab la început e natural. Dar dacă ai fobie de a fi începător, n-o să treci niciodată peste perioada asta, și n-o să ajungi niciodată să descoperi domeniul în profunzime.
Un secret aici e să nu declari public, din prima, pasiunea pe care ai descoperit-o. Dacă faci asta, oamenii din jur o să înceapă să îți pună întrebări, și o să te facă să te simți vinovat că nu știi încă să le răspunzi.
Poveste de final.
În The Bell Jar, Sylvia Plath schițează o analogie pe care o să i-o împrumut acum. Imaginează-ți un smochin, cu ramuri multe și întortocheate. Toate ramurile pleacă dintr-un trunchi comun, dar, la un moment dat, încep să se desprindă una de cealaltă și să formeze coroana copacului. Imaginează-ți, apoi, că fiecare ramură reprezintă o posibilă versiune a viitorului tău.
Trunchiul e copilăria, iar zona care desparte trunchiul de ramuri e adolescența. Viitorul tău poate să o apuce într-o sumedenie de direcții.
Poți să o iei pe un drum, care pleacă de la a studia medicina, și te duce către o carieră vindecând oameni. Sau poți să iei niște cursuri de actorie, să îți dezvolți sensibilitățile, și să îți petreci viața de pe o scenă pe alta. Dar aici compromisul. Orice ramură ai alege implică, în mod inevitabil, că nu poți să le alegi pe restul. Nu poți să fii și doctor, și avocat, și inginer, și artist.
Plath insinuează, prin analogia asta, teroarea pe care o simțim toți în adolescență, când simțim că sunt atât de multe opțiuni dar suntem paralizați de luarea unei decizii.
Te las, totuși, cu o sugestie. În loc să fie terifiantă, lipsa de certitudine poate să fie o sursă de entuziasm. Diferențele sunt de fapt doar aparente. Cheia e simplă: fiecare ramură a smochinului are o destinație la fel de frumoasă. Oceanul de opțiuni nu e menit să te paralizeze, ci doar să-ți arate cât de multe moduri frumoase de a-ți trăi viața există. Tot ce trebuie să faci e să începi.
🎥 Ți-am stârnit interesul? Ascultă cel mai recent episod al podcastului nostru, în care îți dăm exemple concrete ale principiilor de mai sus. Apasă aici.
📚✈️ Ești gata să îți iei parcursul educațional în serios? Te gândești să pleci la facultate în străinătate și vrei să vorbești cu unul dintre mentorii noștri specializați? Completează formularul de aici.