Ioana Cernat a studiat științe politice la Sciences Po, una dintre cele mai respectate instituții de învățământ superior din Europa.
Când vorbește despre anii ei de facultate, o face cu luciditate și cu un soi de pasiune calmă. Fără clișee și fără romantism gratuit, dar cu convingerea că educația politică adevărată nu are loc doar în cărți, ci și în mijlocul realității politice în desfășurare.
Am stat de vorbă cu Ioana într-o perioadă în care România trece printr-o efervescență politică puternică.
Ne-am gândit la adolescenții care ajung la Upgrade, cei care visează la studiul în străinătate. Și ne-am întrebat: Ce înseamnă, de fapt, să înveți despre politică într-un mediu academic exigent? Ce presupune o facultate precum Sciences Po? Și mai ales, pentru cine e potrivită?
Alegerile din realitate devin material de studiu
Una dintre primele surprize pe care Ioana le-a trăit ca studentă la Sciences Po a fost cât de strâns conectat era curriculumul de evenimentele politice reale.
„Când au fost alegerile prezidențiale în Franța, întreg semestrul a fost adaptat pe baza lor. La cursurile de analiză politică, am discutat despre fiecare candidat, despre programul lui, despre strategiile de comunicare. Am făcut dezbateri, simulări, ne-au pus să ne asumăm roluri și să ne pregătim ca și cum am fi parte dintr-o campanie electorală adevărată.”
Totul era gândit „în profunzime”, povestește ea. Nu se învăța doar teorie, ci se exersa privirea critică asupra realității.
În săptămâna dezbaterii televizate dintre candidați, facultatea a organizat o seară specială: proiector mare și comentarii live. Totul însoțit, a doua zi, de o analiză rece și structurată în clasă.
Aceeași abordare a fost aplicată și în cazul alegerilor din Germania, ale Brexitului sau în timpul campaniilor populiste din Europa.
„Am studiat în detaliu afișul lui Nigel Farage, cel cu migranții. Ne-au învățat cum să verificăm imaginile din afișe folosind Google Images ca să vedem dacă sunt scoase din context. Așa am aflat că fotografia respectivă nu era din UK, cum sugera campania.”
Astfel de exerciții nu sunt excepții, ci parte integrantă din educația de zi cu zi la Sciences Po.
De la discurs la dezbatere: oratoria devine competență academică
Un alt lucru care i-a rămas Ioanei întipărit în minte a fost accentul pus pe „performative eloquence” – arta discursului susținut nu doar prin conținut, ci și prin gestică, intonație, prezență scenică.
„La început mi se părea ciudat cât de teatral era totul. Dar apoi am înțeles că nu e vorba doar să știi ce spui, ci și cum o faci. Scriam discursuri, le prezentam, învățam dicție, controlul gesturilor, timing, totul.”
Se combinau elemente de creative writing cu analiză politică și tehnici de retorică. Un discurs bun nu însemna doar conținut convingător, ci și capacitatea de a crea emoție, de a capta atenția și de a „ține publicul”.
Ioana mai ținuse discursuri și până atunci – participase, în liceu, la tot soiul de conferințe și vorbise chiar și în Parlamentul European. Cu toate acestea, a impresionat-o profund cât de riguros era tratată oratoria la facultate.
În plus, studenții erau antrenați să răspundă întrebărilor dificile din partea profesorilor, care erau, de multe ori, specialiști recunoscuți în domeniu. Astfel, învățai nu doar să susții o opinie, ci și să o aperi documentat.
Facultatea e un ecosistem politic (partide simulate, consilii, invitați de top)
Sciences Po funcționează aproape ca un microcosmos politic. În campus există asociații studențești care imită partidele politice reale – „studenții pentru liberalism”, „studenții pentru stânga”, etc. Se organizează alegeri interne, există un consiliu al reprezentanților, se redactează programe și se țin dezbateri.
„A fost chiar o vizită a lui François Hollande în campus. A ținut un discurs despre viitorul Uniunii Europene și a spațiului franco-german. Așa ceva nu e deloc neobișnuit la Sciences Po. Politicienii văd facultățile de științe politice ca pe niște pepiniere de viitori lideri sau consultanți.”
În plus, aproape în fiecare săptămână veneau invitați: foști miniștri, experți în politici publice, jurnaliști politici, care vorbeau deschis cu studenții. Nu era doar educație teoretică, ci confruntare constantă cu realitatea politică contemporană.
Politolog, nu politician. Și asta face o mare diferență.
Un principiu de bază predat la Sciences Po este că studiile în științe politice nu te fac politician, ci expert. Politicienii vin din tot felul de domenii, dar ca să ai un rol real în înțelegerea și construirea politicii, trebuie să înveți cum funcționează instituțiile, cum se elaborează legile, care sunt mecanismele de consultare publică sau cum funcționează sistemele constituționale.
„Profesorii ne spuneau mereu că dacă vrem să facem politică într-un stat, trebuie să-i cunoaștem foarte bine sistemul. Iar cei mai mulți colegi de-ai mei nici nu voiau să intre în partide, ci să lucreze în consultanță, administrație publică, organizații internaționale.”
Această nuanță între a fi „implicat politic” și a fi „actor politic” este una esențială în formarea pe care o oferă Sciences Po.
Nu e o facultate pentru indeciși
În România există adesea prejudecata că dacă nu știi ce vrei să faci, te duci la relații internaționale sau științe politice. Realitatea este însă că un astfel de program universitar cere un nivel ridicat de dedicare.
„Trebuia să citim enorm – în jur de 450 de pagini pe săptămână. Dar, mai ales, trebuia să fii mereu racordat la actualitate. Să știi ce se întâmplă în Europa, în Orientul Mijlociu, în SUA. Fără pasiune reală pentru politică, nu aveai nicio șansă.”
E un domeniu în care nu supraviețuiești doar cu diploma. Ai nevoie de curiozitate constantă, de capacitatea de a conecta informații, de a recunoaște modele și de a naviga printre nuanțe.
De ce contează această educație mai ales acum?
Într-un context politic tensionat, cum e cel din România anului 2025, interesul pentru politică explodează, dar uneori superficial. Tocmai de aceea, un program precum cel de la Sciences Po are valoare nu doar profesională, ci civică.
Îi învață pe tineri cum să gândească critic, cum să recunoască manipularea, cum să analizeze, să argumenteze și să participe informat la viața democratică.
Și poate, mai important decât orice, îi învață că politica nu începe și nu se termină cu alegerile, ci e prezentă în fiecare zi, în deciziile mari și mici care ne modelează viața.
FAQ
Ce poți face după ce termini Sciences Po?
Absolvenții Sciences Po ajung în domenii precum consultanță politică, administrație publică, jurnalism, ONG-uri, diplomație, organizații internaționale (precum ONU, UE, Banca Mondială), dar și în mediul academic sau în sectorul privat, în think tank-uri și companii de analiză politică.
Mulți aleg să-și continue studiile cu un master sau doctorat în domenii conexe: relații internaționale, politici publice, drept sau economie.
Cât de greu e să intri la științe politice la Sciences Po?
Rata generală de acceptare la Sciences Po este în jur de 14–20%, dar variază în funcție de campus și program.
La Upgrade, avem o rată de 60% pentru elevii noștri.
Există burse pentru studenții români?
Da, există și ajutor financiar și burse. Acestea sunt bazate pe veniturile familiei – astfel încât Sciences Po devine o opțiune accesibilă pentru mulți studenți.