Ce faci dacă ajungi la facultate și îți dai seama că ai făcut alegerea greșită?
Mara Șeitan era studentă în anul întâi la Edinburgh, unde învăța istorie.
La scurt timp după începerea cursurilor, a realizat că viața de student în UK nu era ceea ce își imaginase: materiile nu o motivau, clima era mohorâtă aproape zilnic, iar viața socială era aproape inexistentă.
Simțea că se află pe un drum greșit.
Într-un act de curaj, Mara a renunțat la facultatea din Edinburgh și a aplicat la o universitate în Barcelona – a început de la zero, într-o țară nouă, într-un domeniu diferit.
Pentru povestea Marei, citește în continuare.
Liceul internațional din Anglia
Acum cinci ani, am plecat din România pentru prima dată. Aveam doar 16 ani când mi-am împachetat toată viața în două valize imense și am plecat spre Țara Galilor.
Deși nu știam asta încă, mă așteptau doi ani cu totul neobișnuiți, în boarding school-ul UWC Atlantic. Un loc în care traiectoria vieții mele avea să se schimbe total. În acest context, am devenit o complet altă persoană decât cine eram la București și, astfel, am început să mă uit la viitorul meu dintr-o complet altă perspectivă.
Când trăiam în București, visul meu era să merg la un Ivy League în SUA și să studiez ceva în zona psihologiei. Pe parcursul experienței mele la UWC, am observat că mi-ar plăcea să rămân în UK și să mă orientez în zona istoriei și a politicii.
Am aplicat la 3 universități în UK (UCL, University of Edinburgh și SOAS), toate pentru cursuri de istorie.
Nu eram tocmai convinsă că asta este cea mai bună variantă pentru mine, dar nici nu știam concret ce îmi doresc, încotro mă îndrept sau care îmi sunt pasiunile. Din inerție, cred, am ales istoria.
Pe parcursul următoarelor săptămâni, am început să primesc răspunsurile de la aceste facultăți – spre fericirea mea, fusesem acceptată la toate cele trei. Toți prietenii mei vorbeau despre cum toate aceste facultăți sunt super cool și alegerea nu ar trebui să fie prea complicată.
Astfel, am ales, fără să mă gândesc prea mult la această alegere, să studiez istorie la University of Edinburgh.
Viața la Edinburgh
Orașul în sine nu a fost problema. Nici cursul, nici oamenii – la nivel individual, nimic despre Edinburgh nu era, per se, neplăcut. În schimb, am simțit încă din prima săptămână că acesta nu era locul meu. Oamenii nu erau prea deschiși, vremea mă deprima, cursurile erau relativ plictisitoare și aveam impresia că nu făceam mai nimic toată ziua.
Într-o zi tipică, mă trezeam în jur de 10 sau 11, mergeam la singurul lecture pe care l-aș fi avut pe zi iar apoi, dacă nu ploua prea mult, mergeam la lunch sau la o cafea.
Apoi, mergeam la Tesco și îmi cumpăram câteva ceva ca să gătesc, poate mergeam la o plimbare (dacă vremea permitea, ceea ce nu era prea des) iar apoi mă întorceam în rezidența mea și stăteam pe Tik Tok sau mă uitam pe Netflix cu orele, înainte să mă culc.
Această rutină era complet diferită față de așteptările pe care le avusesem: primii doi ani petrecuți în UK fuseseră așa de distractivi, mereu câteva ceva de făcut, prieteni peste tot și o provocare academică pe măsură.
Ce se schimbase? Mi-era foarte greu să înțeleg de ce foștii mei colegi de la UWC aveau experiențe mult mai bune în UK decât mine în primul an de universitate (cel puțin, așa părea pe Social Media) – până și cei care erau tot în Edinburgh păreau să se distreze mai mult ca mine.
“Ce fac greșit?” era întrebarea pe care mi-o puneam de zi cu zi, sperând că răspunsul acestei întrebări ar fi get-out-of-jail-free card-ul meu.
Visezi la facultatea în străinătate și vrei să te asiguri că iei decizia corectă?
Programează o întâlnire gratuită cu un mentor Upgrade – ca să descoperi din timp toate opțiunile tale:
Momentul critic al schimbării
În sfârșit, în jurul lunii aprilie m-am întors la București pentru vacanța de Paște.
Eram foarte nefericită, iar gândul de a mă întoarce la Edinburgh mă ținea trează noaptea. Simțeam că nu am nicio putere asupra cursului vieții mele, iar singura variantă era să mă întorc la acea facultate, să termin cei 4 ani, iar apoi să fac un master și încă un master și încă un master până când aș fi ajuns la un punct în care aș fi putut să îmi găsesc un job cu acea diplomă de Istorie de la această facultate care ar fi fost, în teorie, printre cele mai bune din lume.
Într-o seară, vorbeam cu mama mea despre toată această situație, explicându-i că simt că nu am nicio alternativă. Spre surpriza mea, m-a întrebat de ce nu plec de la acea facultate. În acel moment, m-am oprit din plâns și am tăcut.
Cum aș putea să plec? Am muncit atât de mult să intru la Edinburgh și, pe deasupra, cursul de istorie este printre cele mai bune din lume!
Totuși, a doua zi, ideea a început să ia amploare – începusem, în secret, să mă uit la alte facultăți și alte cursuri.
Am aflat despre ESADE întâmplător. Auzisem de această facultate, dar nu eram prea sigură ce se întâmplă acolo, în special pentru că nu cunoșteam pe nimeni care să studieze acolo.
Ceea ce căutam era ceva radical opus universității din Edinburgh, iar, cel puțin în aparență, această facultate părea să fie fix ce căutam.
Aplicația la ESADE
Fără să îmi dau timp să mă răzgândesc, am aplicat pentru double degree-ul în BBA & Global Governance, un program care combină business-ul cu economie, politică și drept și, spre fericirea mea, am fost acceptată puțin peste 2 săptămâni mai târziu.
Deși era destul de diferit de profilul de Istorie pe care îl urmasem aproape un an întreg, am considerat că singurul mod în care pot rezolva această stare aproape mizantropică pe care o aveam ar fi fost să fac o schimbare radicală.
Începuturi noi, la ESADE
În septembrie, am plecat spre Barcelona. Din momentul în care am coborât din avion am știut că avea să fie mult mai bine ca în Edinburgh – soarele era puternic, iar lumea era mai fericită, mai prietenoasă și mai relaxată.
Primele câteva săptămâni de facultate, înainte să înceapă munca prea serioasă, mi le-am petrecut ieșind la terase, la plimbări și la petreceri, cunoscând oameni foarte interesanți și descoperind zonele cool ale Barcelonei.
Pe parcursul anului, energia locului a rămas neschimbată.
La nivel academic, îmi amintesc că una dintre principalele mele probleme în Edinburgh era faptul că îmi lipsea stimularea intelectuală – deși studiam istorie, aveam doar 3 cursuri de câte o oră pe săptămână și încă 3 ore de seminarii.
Aici, în schimb, am ore în prima parte a zilei în fiecare zi, iar materiile sunt mult mai diverse: de la geopolitică la statistică și macroeconomie, niciodată nu ajung să mă plictisesc datorită acestei varietăți interdisciplinare.
Comparativ cu Scoția, studenții sunt mult mai diverși, mai internaționali și mult, mult mai prietenoși. În sfârșit, simt că mi-am găsit locul într-o comunitate academică și pot zice cu încredere că a veni aici a fost una dintre cele mai bune alegeri pe care le-am făcut vreodată.
O lecție despre curaj
Morala poveștii nu este că Edinburgh e nasol iar Barcelona este perfectă – morala poveștii este că este complet normal ca o facultate să nu fie pentru tine și, deși poate părea înfricoșător, alegerea de a schimba facultatea poate fi cea mai bună variantă.
Deși până acum un an nici nu aș fi considerat ideea de a studia economie sau business, sau ideea de a studia în Spania, am aflat că deseori a ieși din zona de confort poate fi surprinzător de plăcut și, în cazul meu, un best case scenario.
Am mereu două sfaturi pentru fiecare elev cu care lucrez.
Primul e să se gândească serios la cine sunt și să nu aleagă un loc doar pentru că pare cel potrivit, pentru că „trebuie” să meargă acolo sau pentru că acolo merge toată lumea.
Al doilea e să înțeleagă că, dacă sunt nefericiți, mereu există soluții.
Fericirea apare, adesea, în locurile în care te aștepți cel mai puțin.